Șoseta

Mă trezesc dimineață pe la 5.00 după ce amânasem alarma de vreo două ori și alte câteva minute pierdute pe marginea patului să înțeleg ce-i cu mine acolo, de unde vin, unde mă duc și de ce m-am trezit la ora aia și-n plus nu înțelegeam de ce am doar o șosetă. Starea de somnolență îmi era dată din cauză că am stat ca un bezmetic până la miezul nopții de m-am hăhăit pe Facebook uitându-mă la clipuri cu pisici și indigeni ce-și construiesc vile c-un băț.

Chiar așa, cum morții lor fac toate ălea că eu m-am pus să zidesc o gaură într-un perete și după vreo 5 straturi de cărămidă a început să leșine zidul. Bine, eu am pus cărămizile pe cant, în linie, frumos.

Eram undeva pe E45, printre munți cu destinația finală Perugia doar că aseară mi s-au gătat orele la Cucuiata din deal, în mijlocul brazilor. Încă turmentat de trezirea bruscă, cobor din cabină într-o șosetă și-o bluză cu intenția să mă spăl pe față. Până am ajuns la bidonul din spatele camionului deja tremuram ca un câine la injecție din cauza celor -4 grade de afară. Fac o tentativă de a mă spăla dar părea că mai mult mă feream de apa rece din bidon.

Revin în cabină, pregătesc micul dejun al campionilor ( 2 țigări și-o cafea lungă), insist cu cotrobăitul prin cabină după șosetă dar fără succes, butonez tahograful și la drum. După vreo 2h ajung în poartă la firma unde trebuia să descarc. Ora 8.00, la ei în curte liniște și pace. După vreo 5 minute îl văd pe unul că iesă la țigară afară, scot capul pe geam, atârnat jumate și îl strig în stil italian: ăăuuuu, e aperto? Ridică ăla privirea din telefon, se uită la mine, se uită în jur ca și cum spera să mai fie cineva pe lângă el pentru că el nu avea chef de nimic și-mi spune că nu, descărcările se fac după ora 9.00, atunci vin magazionerii. Dar… Ahh, când ii aud cu “dar” deja știu că urmează ceva nașpa. Ori nu au loc, ori am de așteptat alte camioane… “Dar dacă vrei poți să descarci singur ” spune el. Ah, asta era. Nu mulțumesc,  aștept băieții, nu dr ăla dar să descarc singur tot camionul plin cu bobine la ora aia era cam …nu aveam chef, ce s-o dau de gard.

Măcar n-am păzit poarta degeaba o oră, oferindu-mi o cafea. Apropo, mi-a văzut cineva șoseta? Încă nu am găsit-o.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole relevante

February 18, 2022

Prin 2010 lucram la o firmă micuță (pot spune că eram cel mai bun șofer…

citeste articolul

January 24, 2022

Hai să vă spun povestea țigării electronice.Sâmbăta ieșisem să mă plimb printr-un centru comercial cu…

citeste articolul

January 20, 2022

Să incepem cu inceputul, probabil fiecare dintre noi a avut mereu cate o zi mai…

citeste articolul