Parchează-l și hai acasă

Cel mai frumos condus o sa fie cel spre casa. Dimineata aia in care iti parchezi camionul si nimic nu o sa te faca sa-l conduci iar, sa-l mai plimbi prin alte tari si sa il treci atatea vămi. O sa privesti pentru ultima data remorca. Desi e goala,nu o duci tu la incarcat. Ai o cursa mult mai importanta de facut. N-o sa mai ai nevoie de chingi sa strangi ceva ci doar de doua brate. Alarma o sa sune doar cand trebuie sa ducem copiii la scoala. Nu o sa mai primesti mesaje zilnice cu diferite adrese. Bucataria si dormitorul stii unde sunt,de suflete m-am ocupat eu. Esti tot acolo. Nici comenzi n-o sa mai ai. Poate doar una .. : ” despartirile dor, tu iubeste-ma la nesfarsit ” . Nu o sa mai blochezi usi,n-o sa-ti mai taie nimeni prelata, n-o sa mai ai emigranti in remorca. O sa ai o familie. Atat. Si stiu ca tie iti ajunge.

Inca cu cheia tirului in mana,tu o sa te indepartezi de el. O sa fii cu doi pasi si o lacrima mai aproape de casa. Pasi facuti cu spatele si o lacrima de nu stiu ce. E bucurie ,dar mai e ceva. Tu iti iubesti munca asta.Stiu ca o sa-ti lipseasca vocea din statie : ” colegu’ unde faci pauza,o facem impreuna ? ” . Colegu’ = alt român pe care cineva il asteapta acasa. O sa-ti lipseasca ei toti. Romani sau straini. Adrese si coordonate.Parcare sau margine de camp. Tabla aia care ti-a fost „acasa” atata timp. O sa-ti fie dor de-o dimineata privita prin parbriz.. dar ce poti sa faci ? Ai acasa o femeie care te vrea cu orice pret. Nu renunta. Au trecut trei ani si o sa mai treaca inca trei. Ea te vrea acasa,pentru totdeauna. O sa vii. Ai auzit de prea multe ori,printre lacrimi ” parcheaza-l si hai acasa ” . O sa vii cand simti tu asta,oricand. Pentru ca tu stii exact cine te asteapta de atata timp si te-ar astepta oricat. Pentru ca tu nu esti un simplu roman si nu esti doar un sofer. Tu esti sot si motivul unei zile mai bune. Tu esti slabiciunea mea cu ochi caprui si un zambet atat de frumos. Esti barbatul care vrea sa devina tata , tatal unui copil care o sa creasca cu povesti despre camioane.

Sa te astept, sa plang,sa-mi fie dor si sa lupt pentru tine a fost cea mai mare provocare. Sa te am , sa-ti fiu sotie si sa traiesc cu tine e o binecuvantare.
Esti eroul meu !
Iartă-ne ochii

Şi-au promis să nu cedeze
Ne-au jurat lumina lor
Nu ne-au spus că-i grea iubirea
Din urma camioanelor.

Cursa sau viața,care-i mai grea ?
Adresa lumii sau destinația ta ?
Lasă remorca,nu privi în spate
Găseşte-mă…fără coordonate.

Te rog iartă-ne ochii
N-au ştiut a ce sclipesc
Ori ce doare mai tare din :
” Noapte bună. Eu acum pornesc”.

E gol aici şi liniştea-i mută
Din umbre cred că mai exist
Te-a dus privirea, m-a lăsat nebună
Te-a vrut,şofer profesionist.

Iartă-mi privirea,iartă-mi şi plânsul
Iartă-mă că acolo n-ai masă
Opreşte lacrima,porneşte iubirea
Parchează-l şi hai acasă !
(09.10.2016)

Azi a fost mai greu ca niciodată să-mi văd omul cum pleacă care deşi nu a luat nimic, a dus totul.
Azi avem 1.485 de zile de când privirile noastre şi-au jurat că vor clipi mereu pentru iubire lăsând lacrimi să curgă, să doară şi să cadă.De greu să curgă,de dor să doară şi singure să cadă.
Şi-au promis eterna oglindire a celeilalte perechi de ochi fără de care au clipit atâția ani, neştiind ce-i fericirea din privire ori că-i greu să dormi cu dor. Dor de ochi şi suflete pereche.

Din cele 1.485 de zile, în fix 599 ne-am căutat la celălalt capăt de țară,de lume,de pat…la celălalt capăt de fir,de telefon.
Ne-am spus „Te iubesc” cu un apel la oră fixă şi-am numărat kilometri dintre perna mea şi perna lui. Kilometri care dor.

Azi nu mi-am luat rămas bun, azi atât am vrut să-i plâng : ” parchează-l şi hai acasă ” !

Autor Alexandra Pașca, scrisă pentru Bogdan, soțul ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *