La un control cu Fritz

Cu ceva timp in urma era pe frig și transportam legume din Italia către nordul Germaniei. Făceam cacaturile alea de Grossmarket-uri. Mai exact transportam pătrunjel. De atunci urăsc pătrunjelul, nici in mâncare sa nu-l văd. Pai cum sa nu-l urăsc când porcăria asta de iarba îmi dădea câte 12-14 descărcări. Firele alea nevinovate care-ți plutesc in ciorba sau in tocănița , ma fugăreau de dracii ma luau. Zeii mamii lui de pătrunjel.
In fine, intr-o duminica incarc de la Verona dimineața și ma pun la drum pe A22. Autostrada liberă, toată lumea la pauza, doar ce naiba, era Dumincă, doar eu pe Brennero. Ajung sus pe Brennero, intru in Austria, și-l las sa curga, ca doar nu era nimeni in fata mea.
Și cum ma gândeam la ale mele, gen la Köln 3 lădițe de pătrunjel, Dortmund 10 lădițe de pătrunjel și una de păstârnac , ați înțeles voi, arunc din greșeala un ochi in bord, 105km/h.  Ho Joiano, in gândul meu, o scăpat putregaiul de Iveco la vale. Chișc frâna, trag retarderul, încep sa reduc și trec pe lângă parcarea aia de cacat unde sta echipa de filmări nunți și botezuri și ocazional prosti ca mine. Abia am apucat sa ii văd, doar atât am reținut: Fritz cu pistolul radar. Ai de [email protected] mea, Cosmine ți-ai pus-o.
Au urmat minutele alea de tensiune când parbrizul se muta in oglinda retrovizoare. Nici nu ma mai uitam pe unde merg, ma tot uitam sa văd dacă vin după mine, al dracului ca nu-i nici un camion sa ma ascund. Clipele de suspans n-au durat mult, după aproximativ doua minute Fritz îmi face semn sa îl urmez “ Folow me”, zeii ma-ti.
Ma trag ei frumos intr-o parcare, coboara Fritz din stânga , coboara Heidi din dreapta, o polițista regulamentara, cu șapca-n cap, pantaloni mulați. Dacă tot mi-o iau, măcar sa mi-o dea ea. Îmi deschid usa la camion, ma invita jos, ma duc la mașina și-mi arată radarul. Și începe interogatoriul : da unde te grabesti așa? Da știi ce viteza aveai? “ nu știu nenea” ii răspund cu o față de cățel plouat, poate idi face mila și-mi da drumul.
Îmi arată radarul, indica 72km/h. Mulțumesc Doamne , pupati-as tălpile , bine ca nu ma luat cu 100. Partea buna era ca m-au văzut cu 72, partea proasta era ca limita indica 50. Asta este, sa vedem premiul. Începe Fritz sa scrie, Heidi controla actele, vroia sa vadă și marfa dar aveam sigiliu. Al dracului pătrunjel, marfa de valoare, le era frica ca le fur o legatura.
După 5 minute vine cu amenda, 80€. Pe de-o parte era bine, pe de alta parte era nașpa ca nu aveam bani. Deloc. Era cu vreo doua zile înainte de salariu și cu ultimii bani mi-am cumpărat un invertor din autogrill care dădusem vreo 180€ pe el și-mi mai rămăsese vreo 35€, bani de țigări si cafea.
Scoate Fritz POS-ul să-i fac plata cu cardul, dar îmi venea sa-i zic …
Fritz, am uitat alea pe foc, tre sa fig, mamaaaa…
Dar nu mergea faza. El tot insista sa ii penetreze POS-ul cu cardul meu. Bag cardul, pin, fonduri insuficiente, zeu ma-tii. Încă o data, pin, iesa bonul “ e sărac”. Ii arat portofelul, sărăcie, scot din buzunar 35€ și câțiva mărunți și-i explic ca asta-i toată averea mea. Se uita le mine, se uita la Heidi, aia se uita la mine și-mi ia banii. Îmi face chitanța, îmi înmânează procesul verbal și-mi zice sa o las mai ușor.
Da bine boss și Heidi ce zice?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *