Doar eu.

Azi, după o zi de muncă, nici prea grea dar nici ușoară, trag in parcare, ma așez in pat, imi pun căștile pe cap și dau drumul la muzică.
Priveam cerul,  luna si ma gândeam la mine. Știi când stai singur si te invadează o mie de voci și tot pe atâtea gânduri? Mă gândesc la trecut sau viitor. Dar am uitat sa trăiesc prezentul, sa trăiesc pentru mine și nu pentru alții.


Mereu am cautat sa fiu fericit, am cautat acel loc, numai al meu unde să-mi găsesc liniștea și in același timp fericirea. Când am început meseria asta eram fericit ca o practic și inca sunt dar nu-mi aduce acea liniște interioară. Cu timpul am simțit cum îmi dispare pasiunea și puneam banii mai presus de tot.
Liniștea, ca tot vorbesc de ea, ce este? Habar nu am, dar pot să-mi imaginez că este un loc unde ma simt împlinit,  unde nu mai contează restul, ci doar momentul. Știi cum am creat pagina mea? Așa, făcându-mi din ea un loc unde ma puteam retrage si puteam fi eu. Nu ma interesau comentariile sau like-uri,  ci doar că ma pot exprima cum doream eu, fără să-mi pese de nimic. Și încă este locul meu unde îmi găsesc liniștea pentru ca vorbesc cu mine, scriu despre mine, rad de mine. Dar parcă nu asta cautam.


Știu, urmează familia, nu? Unde toată lumea își găsește fericirea și liniștea. Nu, nu este așa. Din păcate după 16 ani mi-am dat seama sau ne-am dat seama ca nu mai avem nimic în comun și e timpul sa o luam pe drumuri diferite. Dar nu voi scrie acum despre asta, inca nu-s pregătit, poate in viitor.
Ce comic, tocmai eu, acel băiat mereu cu zâmbetul pe buze și pus pe glume mereu să-și piardă zâmbetul.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *