Cursa fixă

De vreo câteva zile fac aceeași cursă in fiecare zi. Nu-mi aduc aminte să fi fluierat în biserică dar asta este. Vorba unor colegi, ziua trece, leafa vine, singura problemă este că frigiderul dispecerului devine neîncăpător, la câte [email protected] i-am băgat.

Este frumos să faci linie fixa, ai plecarea mereu la aceeași oră, ești mai ceva RATB-ul. S-a făcut ora, baftă, strigi odată “cine nu-i gata îl iau lopata ” să audă ăla din remorcă, ce-o încarcă că dacă nu iesă in următoarele 10 secunde, aia e, coboară la următoarea. E frumos la curse fixe, mai ales când ții locul la un coleg. Mai ales genul de coleg perfecționist, de stia cate secunde sta la semaforul din nu știu ce cătun, cate minute pierde la o cafea si câte secunde pierde daca Uranus este în retrograd cu Venus și vântul bate din lateral. Genul de coleg, care dacă ii spui la ora 14.00 sa fie la client, ala la 13:59:59 îți intră pe poartă, genul de tren TGV. Si m-au pus pe mine in locul lui. Să ne înțelegem, dacă ăla e TGV, eu mai degrabă sunt petsonalul de la CFR, știi când pleacă dar nu știi când ajunge. La cât sa fiu, la 14.00? Lasă că nu moare dacă ajung la 14.30. Frumos, foarte frumos la curse fixe. Măcar înveți barurile de pe traseu și știi unde să te oprești să bei o cafea ” aici e nașpa barmanița, aici e frumoasă” bine, acum acum arată toate la fel cu masca aia pe față, nici măcar de asta nu ne mai bucurăm.

Hai că s-a făcut ora, cine nu-i gata îl iau cu lopataaaaa